Maşinile consumă cu 25% mai mult decât declară producătorii
Maşinile consumă cu 25% mai mult decât declară producătorii. Cum se TRIŞEAZĂ la testele de fabrică
Producătorii de autoturisme folosesc tot felul de trucuri pentru a obţine un consum de carburant şi emisii de dioxid de carbon cât mai mici în testele de fabrică, pe care le pot apoi declara drept oficiale. În condiţii reale de trafic, şoferii obişnuiţi obţin consumuri mult mai mari, în medie cu 25%, arată un raport al organizaţiei Transport&Environment, cu sediul la Bruxelles, una dintre cele mai importante ONG-uri de mediu care lucrează cu UE.
„Toţi şoferii ştiu că de obicei este imposibil să atingi eficienţa de consum oficială a producătorilor, iar pentru unele modele de maşină emisiile reale sunt acum cu 50% mai mari decât rezultatele din teste. Diferenţa dintre testele oficiale şi performanţele din lumea reală creşte. În Germania, diferenţa a crescut de la o medie de 7% în 2001, la 23% în 2011, astfel că în consecinţă a fost atinsă doar jumătate din eficientizarea anticipată a consumului de carburant”, arată raportul.

„Conform raportului, există aproximativ 20 de metode prin care constructorii de autoturisme re-interpretează în mod „creativ” procedurile de testare, exploatând „portiţele” şi flexibilităţile permise de actualele reglementări, cu scopul de a-şi supra-evalua performanţele de consum şi de emisii ale modelelor fabricate”, arată organizaţia românească de mediu „Terra Mileniul III”.
”Aceste noi dovezi indică faptul că există producători europeni de autoturisme care îşi înşală clienţii prin manipularea cifrelor oficiale de emisii, provocându-le pierderi de mii de euro, bani cheltuiţi pe carburantul consumat suplimentar. Producătorii auto respectivi îi înşală, de asemenea, şi pe factorii de decizie ai Uniunii Europene, deoarece reglementările care au drept scop reducerea emisiilor de CO2 de la autoturisme şi autoutilitare sunt îndeplinite doar în laborator, nu şi pe drumurile publice. Singura modalitate de a ne recăpăta încrederea este renunţarea la <<portiţele>> din actualele proceduri de testare, pentru a ne asigura că cei care trişează nu vor vor avea câştig de cauză”, susţin autorii raportului.
Trucurile folosite de producătorii de maşini
Există trei categorii unde producătorii trişează: la nivelul maşinii, la nivelul laboratorului şi la nivelul interpretării datelor obţinute. În timpul testelor de eficienţă, maşinile sunt modificate uşor pentru a face economie maximă de carburant, ceea ce duce şi la emisii mai mici de CO2, lucruri pe care şoferii obişnuiţi nu le fac în viaţa de zi cu zi. În primul rând, testele se fac în condiţii de laborator, ceea ce elimină absolut orice factor extern de care şoferii obişnuiţi se ciocnesc pe şosele.
• La testele pe şosea sunt acoperite cu bandă adezivă orificiile, spaţiile şi diversele ieşituri de pe caroseria maşinii, pentru a asigura o aerodinamică aproape perfectă.
• La testele pe şosea este modificată geometria roţilor, pentru a obţine o rezistenţă la frecare cât mai mică.
• La testele pe şosea sunt folosite cauciucuri speciale, aproape netede, pentru o frecare cât mai mică. De asemenea, cauciucurile sunt umflate mai mult decât trebuie, tot pentru o rezistenţă la frecare cât mai mică.
• Autoturismul are o greutate micşorată, eliminându-se absolut orice element în plus faţă de cele necesare rulării.
• Testele sunt făcute la altitudine mare sau la temperaturi ridicate sau pe căi de rulare foarte netede, ceea ce duce la consumuri mai mici.
• În timpul testului, alternatorul este deconectat, pentru a nu permite bateriei să se încarce, ceea ce reduce consumul.
• Sunt folosite cutii de viteze cu rapoarte mai înalte, pentru a permite motorului să opereze mai eficient.
• Controller-ii motorului din calculatorul de bord sunt modificaţi pentru a obţine consumuri mai mici.
• Sunt folosiţi super-lubrifianţi de motor şi pentru alte părţi ale maşinii, la care un şofer obiţnuit nu are acces.
• Sunt modificate frânele, în sensul că plăcuţele de frână sunt împinse total în suporţi, ceea ce elimină aproape total rezistenţa la frecare.
• Suprafaţa de rulare este programată la o clasă minimă de greutate sau de inerţie.
• Rezultatele sunt şi ele interpretate lax, pentru că normele europene permit acest lucru. Astfel, se ajunge ca emisiile de CO2 obţinute la aceste teste şi aşa alterate să fie reduse cu până la 4%.
Soluţiile propuse: retestarea maşinilor şi adoptarea sistemului american
Pentru a remedia această situaţie, organizaţia de la Bruxelles propune patru paşi: retestarea tuturor autoturismelor din UE până la sfârşitul anului 2014; începând din anul 2016, introducerea procedurii mondiale de testare pentru vehicule uşoare (World Light Duty Test Procedure – WLDTP) şi a controlului autoturismelor noi, pentru a avea certitudinea că rezultatele testelor sunt conforme cu realitatea; până în 2020, introducerea de noi reguli pentru a fi siguri că cei care fac testele sunt independenţi de companiile producătoare de maşini; introducerea modelului din SUA, care estimează cel mai bun consum de carburant obţinut în mediu real.
Andrei Luca Popescu este reporter special al ziarului Gândul
Short URL: http://rompost.com/?p=11581