Lucian Boia, la Târgul de carte de la Torino: România a fost opera elitelor culturale

‘Elita românească a făcut România, pentru că România a existat înainte de a fi, ea fiind imaginată de intelectualii români încă dinainte de a fi existat ca stat’, a spus istoricul.

Boia a remarcat ceea ce a numit ‘excepţionala efervescenţă intelectuală a perioadei anilor ’30, când elita intelectuală a crescut numeric, ceea ce impresionează fiind tinereţea acestei elite”.

‘Eliade, Ionescu, Cioran au fost oameni care abia împlineau 20-30 de ani, deja afirmaţi, care aveau deja conştiinţa unei misiuni de îndeplinit în societatea românească, ştiind că sunt deplin occidentalizaţi, ceea ce le permitea să fie şi mai buni români’, a spus istoricul.

Cultura anilor ’30 era una tot mai ideologizată, în căutare de noi orizonturi, unii insistând pe un proiect naţional, pentru alţii România nefiind suficient de democratică, a susţinut profesorul Boia.

El a atras însă atenţia că, în pofida părerii încetăţenite că ar fi predominat latura naţionalistă, ‘avem ambele tendinţe la fel de bine reprezenate, în epocă existând şi mulţi intelectuali de stânga sau de extrema stângă, care a dus la comunism’.

În cuvântul său, preşedintele Institutului Cultural Român (ICR), Horia-Roman Patapievici, s-a întrebat ‘cum de au câştigat intelectualii partida, precum şi dacă aceştia ar mai putea construi România modernă ori ce nu au reuşit intelectualii români?’.

El a spus că aceştia sunt, potrivit unui studiu de dinamică istorică, în proporţie de peste 70% intelectuali de formaţie umanistă, peste 30% ocupând funcţii în stat.

‘Modalitatea prin care ei au reuşit a fost, dacă îmi permiteţi, un fel de ‘lovitură de stat”, a spus Patapievici, susţinând că intelectualii români care au modernizat şi creat România ‘au reuşit şi pentru că aveau un model intelectual societar care provenea din societatea occidentală, care a fost implementat în spaţiul românesc prin mimetism social’.

În opinia preşedintelui ICR, ‘ceea ce frapează este voinţa stranie de extincţie a boierimii române, care, în mod suspect, nu a opus rezistenţă, convertindu-se la acest curent”.

El a remarcat ‘generozitatea acestei clase – marea boierime -, care s-au autodeposedat’, nu fără mari frământări sociale, precum aceea de la 1907.

Patapievici consideră că ‘intelectualii de azi nu ar mai face acelaşi lucru, spaţiul publicul nemaiaparţinând deloc intelectualilor, ci unui număr redus, 100 de persoane pentru SUA, 20 pentru România’, ‘oameni cu ideologii de invenţie, moderatori de opinie prin talk-show-uri televizate’.

‘E o diferenţă enormă faţă de acea perioadă. Dacă paşoptiştii ar mai veni azi, ei nu ar mai putea câştiga partida. Ei au reuşit atunci în politică, în construcţia societăţii, dar nu în crearea unui spaţiu autoreproductiv, o piaţă de dezbatere a ideilor umaniste’, a afirmat Horia Roman Patapievici.

În opinia preşedintelui ICR, ‘adevărata afirmare a marilor intelectuali români se face pe piaţa occidentală, altfel, rămânând în ţară, Brâncuşi ar fi fost un sculptor minor în spaţiul românesc iar Mircea Eliade, un filosof luat în râs de marii semidocţi români.

Pe de altă parte, Patapievici a susţinut că ‘figura de scriitor a lui Eliade este formată în spaţiul românesc, aşa cum francezul Cioran nu poate fi înţeles fără etapa românească.

‘Or, nimeni în ţară când a scris ‘Lacrimi şi sfinţi’, o carte stilistic perfectă, nu a vorbit de Cioran. Era nevoie de maturitatea pieţei franceze pentru a face acest lucru’, a susţinut filosoful, pentru care ‘ceea ce nu au reuşit intelectualii români a fost crearea unui spaţiu în care să fie omologate propriile lor preocupări intelectuale’.

Vorbind despre ‘Istoria civilizaţiei române moderne’ a lui Eugen Lovinescu, profesorul Marco Cugno a spus că problema identităţii a fost una una care a traversat secolele în opera şi atitudinea marilor intelectuali români, acesta exemplificând cu Eminescu, ‘revendicat peste timp atât de legionari, cât şi de comunişti prin filonul naţional din opera sa’.

Profesorul Roberto Scagnio a evidenţiat ‘legătura dintre culturile română şi italiană’ şi a susţinut, exemplificând cu figurile unor Eliade, Cioran, Ionescu, că ‘marea cultură română avea ca punct de plecare cultura occidentală’, fiind ‘deschisă acestor valorilor’.

El a semnalat ceea ce a numit ‘derapajul naţionalist-extremist’ al unor mari figuri ale intelectualităţii româneşti, punându-l pe seama ‘lipsei unei tradiţii liberale şi pe un naţionalism pe filon slav, ortodox’.

Scagnio a criticat însă poziţiile care ar caracteriza cultura română drept una naţionalistă, având în vedere derapajele legionare şi comuniste, în acelaşi timp semnalând ‘pericolul ca, în aceste timpuri de criză, cultura română să se apropie din nou de poziţiile extremiste’.

Intitulată ‘Rolul elitelor culturale în definirea României moderne’, dezbaterea de la standul românesc al Târgului Internaţional de Carte de la Torino, la care au fost prezenţi numeroşi oameni de cultură italieni, a fost organizată de ICR, în colaborare cu Asociaţia Italiană de Românistică. AGERPRES